Chrystèle Nicot & Antoine Alesandrini
Chrystèle Nicot (1989) și Antoine Alesandrini (1985) sunt un cuplu de artiști din Paris a căror practică cross-media îmbină filmul, instalația și sculptura. Temele abordate de ei fac referință la intersecțiile dintre economia culturală și tehnologie.
Temele abordate de ei fac referință la intersecțiile dintre economia culturală și tehnologie. Proiectele viitoare ale artiștilor includ în 2021 o expoziție solo organizată de Collectif Diamètre, o colaborare cu Orange Rouge care ia forma unui atelier cu o clasă de adolescenți din Seine Saint Denis și o expoziție, o prezentare a filmului The Usual Office la Saison Video cu o discuție la ESAAT (Roubaix). Recent, au lansat un joc online PRAAB (n.tr. Program de reabilitare prin dragoste și prietenie) care este prezentat într-o versiune beta.
PRAAB face acum parte din festivalul steirischen herbst ’20 care se desfășoară online și va fi prezentat la Fundația Pernod Ricard. În 2020/2019 au participat la cea de-a 69-a ediție a Jeune Création și în 2019 la a 64-a ediție la Salon de Montrouge.
Filmele și video-urile lor au fost, de asemenea, prezentate în festivaluri de film și cinematografe precum Cinémathèque Française, Côté court, Sharjah Art Foundation, Fid Marseille și așa mai departe. Vor lucra în continuare la un nou film, o dramă spațială ce include un curator și artiști AI pentru o călătorie în jurul lunii (proiectul este susținut de DRAC Île de France).
În gura lumii
2-11.11.2020 @ Galeria Anca Poterașu
”Este septembrie 2030 sau poate cu totul alt an. Lumea ascultă fabule ca să înțeleagă trecutul și scrie anecdote moralizatoare pentru viitor.
Este prezentul distopiilor; am trecut prin atât de multe scenarii încât nu mai putem fi siguri care dintre povești se potrivește cel mai bine fragmentului nostru de realitate. Am construit un oraș de ecrane și sub el un sat de mori de vânt prin care se răspândesc zvonuri și șoapte. Co-dependența noastră a fost un vis ciudat, iar dragostea noastră îmi distrage atenția de la muncă - deși îmi amintesc că m-am bucurat când am cumpărat-o anul trecut din Hong Kong.
Acesta este scenariul zilei de azi. O scenă post-apocaliptică în centrul căreia artiștii Chrystèle Nicot și Antoine Alesandrini au plasat o machetă a unei case pentru păsări și a unei mori de vânt, un centru arhaic de energie care își extrage puterea din efortul colectiv al vizitatorilor în explorarea spațiului de galerie. Instalația de obiecte totemice conectează un ecosistem de new-media și lucrări video și de sunet, ce contestă sistematic realitatea discursivă, modul în care este povestită o istorie prin imagini în mișcare, sunet și text.
În cadrul expoziției În gura lumii [Rumeurs de sociétés], artiștii prezintă diferite proiecte dezvoltate la Moscova, Hong Kong și București. În clădirea galeriei aflată în plin proces de consolidare, artiștii adaptează scenarii de supraviețuire în eventualitatea unui cataclism global, urmărind alegerile individuale ale personajelor lor.
În filmul Intentional Sweat, o croazieră cu ultimele cupluri ale umanității ancorează într-un Hong Kong pustiu. Odată ajunși acolo, pasagerii au șansa de a reinventa societatea, însă oricât de diferit ar fi viitorul, personajele recurg la aceeași paradigmă ierarhică distructivă. În proiectul online PRAAB, un nou scenariu cu alegeri multiple oferă un training angajaților ce nu mai știu cum să interacționeze cu alte persoane ca urmare a lucrului online, la distanță. Din proiectul de rezidență filmat la Muzeul Golești se prezintă un fragment cu două dintre personaje încercând în zadar să comunice după ce deja nu mai au interfețe digitale care să-i ajute - calculator / telefon / tabletă / smartwatch…
Toată expoziția are loc într-o buclă de imagini și intenții pe măsură ce vizitatorii influențează modul în care ceilalți din aceleași camere cu ei explorează expoziția.
Printr-un sistem cibernetic dezvoltat de o echipă de tineri programatori geniali, Bogdan Dinica și Tudor Szabo, îndrumați de Adrian Petre și Radu Tebeica prin Coder Dojo București, cei doi artiști transformă spațiul galeriei într-o platformă a experimentului social interpretat și de personajele poveștilor lor.
Prin scenariile lor autoreflexive și redactate prin metoda de reducere a narațiunii la absurd, artiștii Chrystèle Nicot & Antoine Alesandrini prezintă expoziția „În gura lumii” după ce, timp de șase săptămâni, au desfășurat o cercetare artistică în România în cadrul programului de rezidență. Duo-ul artistic chestionează astfel ritualuri ale societății și modul în care construim realitatea de zi-cu-zi în imaginarul colectiv. Expoziția prezintă o viziune asupra realităților rurale și urbane, o analiză a stereotipurilor ce creează dihotomii false și așteptări idilice. În critica sa a textului The Artist as a Producer (de Walter Benjamin), Hal Foster insistă asupra artei problematice care propagă și care întărește stereotipuri, apropiindu-se prea mult sau prea puțin de comunități ca simple obiecte de studiu. „Antropologia, susține el, știință a alterității a devenit lingua franca practicii artistice...”. Cei doi artiști sunt foarte conștienți de natura practicii lor și a problemelor pe care Foster le subliniază, fiind în același timp fascinați tocmai de această legătură între comunități și constructele culturale integrate în structura lor.
Cercetarea artistică a celor doi artiști pare a avea ca punct de pornire domeniul studiilor sociale, cu subiecte precum sistemul ierarhic corporatist sau tendințe ecologice contemporane în mijlocul unor interacțiuni digitalizate și a comunităților atomizate. Cu toate acestea, Chrystèle și Antoine preiau aceste subiecte dintr-un interes îndreptat mai degrabă spre limbajul media. Filmele și proiectele lor preferă să evite cauzele ce conduc la scenariile apocaliptice, ajungând în miezul problemelor de comunicare și a acțiunilor individuale ce reiterează aceleași povești cunoscute. Pe măsură ce roțile continuă să se rotească, aceleași șoapte poartă aceleași zvonuri, doar sub diferite forme. Prin dezvoltarea tehnologiei, narațiunea devine și mai captivă într-o buclă auto-referențială. Lumile distopice / utopice create de Chrystèle și Antoine nici măcar nu încep și nici nu încetează să existe, sunt pur și simplu imanente.” Text de curatoarea Cristina Stoenescu
