Linia Izei
O gară scoasă din circulație de pe Magistrala 409 devine centru de artă contemporană cu program anual, cu o cafenea ținută de un om din sat, cu rezidențe și cu lucrări care rămân pe peron după ce expoziția se închide. Linia Izei este un tip de poziționare culturală înainte de a fi un loc.
Peronul
Ceea ce începe ca o serie de lucrări comandate ca răspuns la specificul locului este menit să se transforme, în timp, într-o prezență durabilă: lucrări care rămân acolo unde au fost create, care continuă să dialogheze cu peisajul și comunitatea care le-a dat naștere și care mențin fosta haltă în circuit ca un loc în care locuitorii văii și vizitatorii din alte părți se întâlnesc în jurul unui lucru creat împreună.
Sala de Expozitie
Ceea ce pune în discuție expoziția este tocmai această ruptură dintre infrastructura vizibilă, care poate fi abandonată printr-o decizie administrativă, și infrastructura vie, întruchipată, despre care scrie AbdouMaliq Simone sub formula „people as infrastructure”, în care funcțiile de transport, conexiune și întreținere migrează în relații și în gesturi repetate, odată ce suportul material dispare.
Muzeul Tehnologic
Restaurarea clădirii gării, ea însăși parte a istoriei tehnologiei feroviare, constituie primul exponat al Muzeului Tehnologic: structurile de semnalizare păstrate, postul acarului și instalația de comunicație dintre stații devin obiecte expuse in situ, făcând vizibile straturile tehnologice succesive care au stat la baza funcționării gării.
Camera de Asteptare
Camera de Așteptare este prima cafenea de specialitate din Valea Izei, amenajată în fosta sală de așteptare a gării. Aici, vizitatorii vor fi întâmpinați de Ileana Grad, localnică din Săcel care în prezent se formează la București ca barista și care va deveni custodele spațiului expozițional și prima persoană pe care o vor întâlni artiștii și vizitatorii.
Despre
Linia Izei preia traseul căii ferate de pe Magistrala 409, între Salva și Sighetu Marmației, și îl citește ca pe o prelungire tehnică a cursului de apă care dă numele văii, astfel încât halta reconvertită de la Săcel devine un nod de trecere într-o rețea care nu se lasă redusă la infrastructura feroviară, suprapunându-se conceptual cu rețeaua hidrografică a locului — Iza împreună cu pâraiele adiacente cartografiate încă din hărțile iozefine — și în corpurile care, conform Astridei Neimanis, se constituie prin circulație, ca ape aflate mereu în tranzit dintr-un corp în altul.
Arist Residency
Renovarea gării urmărește reactivarea spațiilor interioare ale acesteia, care vor deveni spații de rezidență pentru artiști, printre acestea numărându-se și fostul apartament al acarului; acestea vor fi dotate cu toate cele necesare, precum un spațiu de întâlnire, o bucătărie și o baie — funcționale pentru prima dată în istoria gării.
Documentary Lab
Laboratorul Documentar este nucleul de lucru prin care Gara Săcel își construiește propriul fond documentar, un spațiu dedicat filmului, fotografiei, înregistrărilor sonore și istoriei orale, în care materialul colectat la fața locului este tratat ca o practică orientată către mărturiile celor care au lucrat pe linie, către meșteșugari și către peisajul sonor al văii, care continuă să răsune și după ce trenurile au încetat să mai circule.
Cinema la Linia Izei
Cinema-ul în aer liber din Săcel extinde transformarea gării dincolo de restaurarea sa arhitecturală, activând fostul spațiu feroviar ca loc cultural comun, în care proiecțiile de film și formele colective de vizionare și implicare reconectează clădirea cu viața socială a satului și introduc un nou strat de utilizare într-un loc definit istoric de tranzit și așteptare.