Anetta Mona Chisa
Anetta Mona Chisa trăiește și lucrează la Praga. Între anii 1994 și 2000, a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bratislava. În 2006, împreună cu Lucia Tkáčová a fost laureată a Premiului Oskár Čepan, iar în 2011 a expus la cea de-a 54-a Bienală de la Veneția în expoziția Performing History (cu Lucia Tkacova și Ion Grigorescu).
Practica artistică a Anettei Mona Chisa are loc adesea sub forma expozițiilor și a instalațiilor colaborative, fiind preocupată mai ales de discontinuitățile și transformarea contextului socio-politic est-european. Artista reflectă asupra schimbării sistemelor de referință într-o lume care aderă din ce în ce mai mult la constrângeri axiomatice în dezvoltarea tehnologică, a sistemului apitalist și al individualismului radical.
Proiectele solo și colaborative ale Anettei Mona Chisa includ expoziții la Kunstraum Lakeside (2021), Kunsthalle Bratislava (2021), Museumcultuur Strombeek Gent (2019), Kunstraum Niederroesterreich, Viena (2017), Waterside Contemporary, Londra (2013); Galeria Christine Koenig, Viena (2011), Salonul de proiecte București (2011) sau la Neuer Berliner Kunstverein, Berlin (2008), în tranzit.sk, Bratislava (2006); Centre for Contemporary Art Futura, Praga (2006). Chisa a participat la expoziții de grup la Muzeul Național de Artă Contemporană din București; la a 10-a Manifesta din Sankt Petersburg; în Kunstrau Kreuzberg / Bethanien, Berlin; CONTEXT Art Miami; tranzit.ro, Bucuresti; Cultuurcentrum Strombeek, Grimbergen; Galeria Whitechapel, Londra; la a 3-a Bienala Internațională de Artă Tânără de la Moscova; în Muzeul de Artă, Łódź; Thyssen-Bornemisza Art Contemporary, Viena; MUMOK, Viena și la a 29-a Bienala de Arte Grafice din Ljubljana. tranzit.sk, Bratislava (2006); Centre for Contermporary Art Futura, Prague (2006). Chisa participated in group exhibitions in National Museum of Contemporary Art in Bucharest; at the 10th Manifesta in St. Petersburg; in Kunstrau Kreuzberg/Bethanien, Berlin; CONTEXT Art Miami; tranzit.ro, Bucharest; Cultuurcentrum Strombeek, Grimbergen; Whitechapel Gallery, London; at the 3rd Moscow International Biennale for Young Art; in Museum of Art, Łódź; Thyssen-Bornemisza Art Contemporary, Vienna; MUMOK, Vienna and at the 29th Ljubljana Biennial of Graphic Arts.
Temporal Parts
3.11.2021-21.01.2022 @ Anca Poterasu Gallery
Visăm în dimensiuni temporale elaborate și suntem modelați în structuri pe care le punem în mișcare de la un început al unei lumi până la sfârșitul alteia. Formele contorsionate dau naștere unor funcții alterate: gândim un sistem osos și el ne urmează impulsurile, ne întrebăm ce este dincolo de recognoscibil și întindem brațele pentru a întâmpina necunoscutul. „Știu că totul a fost confuz”, scrie Anne Boyer, „dar este aceeași confuzie ca atunci când sunt sigură că fiecare persoană care a trăit vreodată știe exact la ce mă refer atunci când spun că mă simt ca un șarpe ce se strecoară pe o potecă în soare, dar care apoi se dovedește a fi chiar pielea năpârlită rămasă în urma șarpelui.”*
Anetta Mona Chisa urmărește definiția ambiguă între identitate și multiplicitate, între eu-rile lăsate în urmă și alteritatea celuilalt. Spațiul galeriei devine simultan o minte colectivă, un cabinet de curiozități, un pântec în care zigoți-asteroizi sunt modelați de cerințele materiei, sau de imaginația artistei, sau de spațiul dintre privire și percepție.
Corpuri noi și rămășițe atemporale coexistă într-un peisaj imaginat la răscrucea dintre organic și anorganic. Chestionând modul în care se creează cunoașterea, Anetta Mona Chișa își imaginează un sistem în care diferențierea dintre artă, știință, tehnologie, peisaj, nu există: reacții chimice creează formațiuni cristaline, în timp ce alte structuri din ipsos sunt expuse ca piese turnate, agregate în forme aproape fractale, sau altfel în proces de revenire amorf, la începuturi.
În spațiul expozițional reapar întrebări privind tehnici sculpturale și rolul artei în a crea realități ce devrăjesc viața de zi-cu-zi în sisteme predeterminate. Prin metonimii ale formelor și asocieri disparate, Temporal Parts se configurează ca un experiment al percepției, al unei stranietăți colective dintr-un vis în altul, fie și doar pentru a explora spațiul dintre. „Să vezi un șarpe înseamnă să te gândești la felul în care ochii șarpelui strălucesc și că s-ar putea ca el să nu poată vedea pentru un timp, pentru că este acolo, în transformare, căpătând o piele nouă, scăpând de cea veche, pierdut în procesul de a deveni altceva. ” **
*
*l** Citate din (Anne-Boyer, „The Undying”)
