Mirela Baciak
Mirela Baciak (n. 1987, Varșovia) este curatoare, cercetătoare și contribuie ocazional în publicații de artă vizuală. Baciak are un masterat în studii critice la Academia de Arte Frumoase din Viena, iar din 2019 este curatoare la festivalul Steirischer Herbst din Graz. Anterior, a lucrat la Public Art Munich (2018), a fost curatoare rezidentă la Ujazdowski Castle Centre for Contemporary Art din Varșovia (2018), Talks Fellow la Dhaka Art Summit (2018) și fellow la Kunsthalle Wien (2017). În mod independent, a curatoriat Nature \ nature la Kunstraum Niederösterreich (2019), Tribute to a Passerby, Salwa Aleryani la Sort Vienna (2019), Surface Tension (2022) la Belvedere21, Blicke Kino, și este co-curatoare a expoziției Suspension of Disbelief la Tank Shanghai (2023). Mirela Baciak locuiește la Viena și Graz.
Arta în București
Text by Mirela Baciak
În timpul rezidenței ARAC am profitat de ocazia de a cunoaște scena artistică din București. Cercetarea mea a luat forma unor vizite în studiouri cu artiști din diferite generații, vizite la muzee (atât istorice, cât și contemporane) și galerii. Am fost impresionată în mod pozitiv de implicarea galeriilor în medierea vieții artistice din oraș. Mi se pare că galeriile din București depășesc rolul instituțiilor în ceea ce privește medierea între artă și publicul său, nu doar prin expozițiile de artă, ci și prin organizarea de evenimente de tip talk-uri, întâlniri cu experți din diferite domenii. Un exemplu în acest sens este seria Insomnia Nights, organizată de ARAC, care reunește actori locali și internaționali într-un schimb valoros despre artă și discursurile sale.
În conversațiile și vizitele mele, am acordat o atenție deosebită modului în care identitatea de sine și alteritatea sunt reprezentate, precum și negociate. Acest interes este încorporat în cercetarea mea în curs de desfășurare privind ospitalitatea ca modalitate de negociere a relației etice cu Celălalt. În acest context, am fost foarte impresionată de practica artistică a Aurorei Kiraly, ale cărei fotografii din seria Reconnection (2015-2016) pun la îndoială granița dintre ea însăși și natură. O creatură fantastică în fața mea. Să întorc capul sau să o înfrunt? - spune una dintre legendele ei poetice suprapuse fotografiilor realízate în acestă serie.
Aș dori să remarc expoziția Vieți paralele o retrospectivă a lui Ion Grigorescu - figură centrală a neo-avantgardei românești - pe care am avut plăcerea să o văd la MNAC București (Muzeul Național de Artă Contemporană din România). Expoziția a cuprins lucrări ale lui Grigorescu din diferite perioade ale practicii sale, prezentând renumitele sale foto și video-performance-uri pentru cameră, inclusiv Dialog cu președintele Ceaușescu (1978) și reeditarea sa ulterioară Dialog post-mortem cu Ceaușescu (2007), în care artistul a folosit o mască exagerată și a purtat o conversație imaginară cu președintele-dictator român, aducând fantoma sa din trecut pentru a reflecta asupra democrației din România post-comunistă.
Am fost, de asemenea, foarte impresionată de artiștii din generația tânără, în special de artista Megan Dominescu, ale cărei covoare țesute manual, care seamănă estetic cu cultura online a meme-urilor, oferă un comentariu pertinente despre viața în societatea paranoică, post-capitalistă, consumistă și adeseori absurdă. La fel ca și practica multidisciplinară și feministă a Larisei Crunțeanu, ale cărei proiecte un pot fi puse clasificate ușor într-o anumită paradigmă și care pun sub semnul întrebării granițele dintre artă și viață.